Mântuitorul meu


Ce-aș fi fost Doamne, dacă nu era iubirea Ta?
Un pumn de țărână, fără formă, chip, fără de viață.
Cum ar fi fost clipele mele, fără de iubirea Ta?
Ar fi fost neant, existență fără importanță.

Ai ales să-mi dăruiești iubire, bunăvoință,
Ai țesut cu migală o ființă fără de vină,
Ai pus în sufletul meu o vie credință,
Și-ai trezit în inimă a Scripturii lumină.

Mântuitorul meu, al vieții veșnice izvor,
Fără Tine aș fi fost nămolul lutului.
Tu ești al bucuriilor mele Sfânt Creator,
M-ai smuls din robie, din lanțurile răului.

Mulțumesc pentru îndurare și mântuire,
Iartă-mă Doamne, Ce-aș fi fără Tine, Isus?
Aș fi uitare, lut, nămol, al nisipului prăfuire.
În jertfa Ta din iubire un copil divin am ajuns.